La facut de silvoita
Silvoiță pregătită pe raza Comunei Cornești -fără zahăr fără conservant.
Silvoița, este un produs obținut exclusiv din prune, 100% natural, fără zahăr adăugat, fără conservanți, ce se prepară în mod tradițional, în multe gospodării din comuna Cornești, județul Cluj.
Pentru a obține o silvoiță de calitate, trebuie respectate câteva elemente, cel mai important aspect fiind legat de materia primă folosită, dar și de învârtitul permanent al compoziției de ”chisăliță” în căldarea în care se prepară.
La silvoiță e important ca fructele să fie bine coapte, sănătoase și dintr-un singur soi. Cea mai ușoară silvoiță se prepară din prunele bistrițene, la care se desfac foarte ușor sâmburii de pulpă. După ce se ‘dejdoacă’ prunele, adică se scot sâmburii, fructele se pun într-o căldare cu un sistem de mixer în interior, o ‘vârtelniță’, adică un melc din lemn, care are un ax fixat într-un dispozitiv, astfel încât să stea perfect vertical în interiorul căldării. Tija respectivă are un element fixat la 90 de grade, cu o prelungire în care se introduce o bară de minim doi metri, cu care se manevrează, stând totodată departe de foc. Se fac mișcări stânga-dreapta, stânga-dreapta, la nesfârșit, ca să nu se prindă.
Căldările suportă în jur de 35-40 de kilograme de prune, dar se pun mai întâi cinci-șase kilograme, ce se manevrează mai ușor și nu riști să se prindă. Se formează o zeamă care permite să mai pui alte cinci-șase kilograme și tot așa încât zeama formată în fundul căldării suportă amestecul mult mai ușor. Cel mai mare risc este să se afume silvoița sau de la greutatea prunelor se rupe mânerul. După ce se face zeama asta, e mult mai ușor să miști ‘mercul’, dar trebuie urmărit permanent, iar focul să nu fie foarte aspru. După circa 10 ore de fiert se schimbă și culoarea. Inițial e mai rozalie, numită „chisăliță”, dar mai apoi se înnegrește. La final se mișcă greu mecanismul de învârtire și compoziția fierbe cu bulbuci, ‘forcotește’, cum se spune, și face mici vulcani la suprafață. Silvoița e gata când o iei cu o lingură, o întorci deasupra căldării și nu cade de pe lingură.
Rezultatul este un magiun de o culoare aproape neagră, cu un gust dulce acrișor, 100% naturală și multe efecte benefice pentru sănătate celui care o consumă.
Se păstrează ani de zile, nu se strică și nu se mucegăiește. De obicei, se ținea în oale de lut, în cămară la rece. Nu îi trebuie niciun tratament sau conservare.
Silvioța se mai poate face și din prune grase, care sunt mai dulci, dar în situația asta e un pic mai dificil. Se fierb prunele cu tot cu sâmburi și se obține o zeamă, numită „chisăliță”. Prunele se fierb până se observă că prunele sunt fierte și sâmburii desprinși si se strecoară printru-un strecurător. Chisălița se pune din nou la fiert și se procedează la fel ca și pentru prunele bistrițene. Rezultă o silvoță la fel de gustosă și de bună ca cel din prune bistrițene.
Deși poate fi consumată pur și simplu pe o felie de pâine cu unt, silvoița poate fi și „ingredientul secret” al unor prăjituri sau preparate culinare inedite, mămăligă cu straturi cu silvoiță, cornulețe și haioșe cu silvoiță, chec.
Silvoița este un produs natural preparat tradițional din zona Ardeal.
Vă invităm în luna octombrie la făcut de silvoiță, pentru programări accesați datele de contact.
Vă așteptăm cu drag!
Căldare cu silvoița, în timpul preparării.