MONUMENT ISTORIC-Biserica Ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil sec. XVI-XVIII lea. Lujerdiu

Biserica Ortodoxă (Biserica Voievodală) din localitatea Lujerdiu ctitorită de  voievodul Mihai Viteazul, purtând Hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Un eveniment istoric care a lăsat urme în Comuna Cornești este legat de numele unui vestit domnitor ale cărei realizări au fost apreciate și de marele istoric Nicolae Bălcescu „Voi arăta acele lupte uriașe pentru libertatea și unitatea naționala pe care românii , supt povața celui mai vestit și mai mare din voievozii lor , încheiară veacul al XVI-lea.” Aici este vorba despre domnitorul Mihai Viteazul, cel care și-a legat numele de cele trei țări românești: Țara Românească, Moldova și Ardealul.

În legăturile sale cu Transilvania și-a legat numele de satul Lujerdiu, din comuna Cornești unde pe coasta dealului se afla o bisericuță veche de patru veacuri. Sătenii știu că lăcașul care străjuiește vatra satului este al “ domnului Mihai “, iar istoricii,  confirmă biserica din Lujerdiu, fiind singura ctitorită de voievodul Mihai Viteazul în nordul Ardealului.

Istoricul:

În analele parohiei de la Lujerdiu există un istoric prezentat și citat cu mândrie de către fiecare preot care ajunge să slujească aici. În preajma anului 1600. Lujerdiul avea numai 40 de familii.

Casele erau ridicate în vârful unei coline , să nu dea peste ele inundații frecvente ale părăului cu acelaș nume. Iar istoria spune că în 1596, la vizita lui Mihai Viteazu la Balgrad ( Alba Iulia), voievodul transilvan Sigismund Bathory i-a dăruit un castel și mai multe sate din comuna Dăbâca. Satul Lujerdiu  i-a fost oferit după  ce îi fusese retras din stăpânire unui grof pe nume Alexandru Kendi vinovat de infidelitate fată de coroana lui Sigismund. Iar “Cand o vinit victorios Mihai dintr-o bataie cu turcii, atunce o tras cu arcul si unde o pticat sajata , acolo o fo’sa faca biserica. Si așa era  tradiția , dacă să câstiga o batalie , să făce o biserică”, spune bătrânul sătean Nichita Astilean, în vârsă  de 81 de ani care a lucrat la refacerea bisericii părăginite și a fost ani la rând prim-curator în sat.

Biserica este din piatră deși pe vremea aceea erau toate bisericile construite din lemn pentru că pe vremea aceea nu le era permis românilor să facă decât biserici din lemn spune preotul paroh Cristian Toderici. Preotul povestește că în 1684 un incendiu a mistuit biserica, iar lăcașul a fost refăcut de un „bazili maister”care și-a și încrustat numele deasupra intrării „Sunt unele teorii care spun că biserica nu a fost construită de Mihai propriu-zis, ci de niște îngrijitori de cai din oastea sa, care rămăseseră aici. Sunt alții care contestă în totalitate existenta unei legături a zidirii cu voievodul”, spune preotul Toderici. El insista asupra faptului că atât hramul bisericii (Sfântul Mihail și Gavriil), cât și o scrisoare din epoca susțin teza ctitoriei.

Este o scrisoare din 25 octombrie 1764 în care Adam Teleki scria că pe pământul lui exista o biserică a voievodului Marius Porumb. O legendă  modernă care circulă prin sat și prin împrejurimi este aceea că în 1959, când sătenii s-au mobilizat la recondiționarea așezământului, sub altar, la câțiva metri în pământ, s-au găsit niște rămășițe umane. Se pare că oasele și craniile erau mult mai mari decât cele ale unui om normal. „Oamenii spun ca ar fi fost niște soldați îngropați acolo, tot din perioada medievală”.