Legende

In vremea coplăriei mele, foarte mult am auzit despre uriaşi, eu credeam că erau doar poveşti despre ei, ca să  ne înfrice pe noi copiii, chiar dacă cate-odata aveam impresia ca nu ne sparie şi ne spun adevărul, mai tarziu am realizat ce frumoase erau poveştile odată. Acum văd că şi alţii auzeau poveşti, dar le-au chiar  scris .

Legendele  relatate mai jos sunt scrise  de Maria Chita Pop în Romanul  ”Muntele Miresii “, Editura Dacia, Cluj Napoca 1991.

 

URIESU DE LA PESTERE

Zîce că , mai demult , în peştera aia di pă Băbdii ( Bobalna n.n.), traieu uriesi , aşe nişte ometioci mari multioci, o multicoi, cum să zîc. Ședeau acolo în peştera cu uăile. Le muljeu, faceu caş , le scoteu la păscut. Aveu şi coptii. Unu, zice, că să juca odată ptiar pă unde un om din Tioc, o din Igritiie., o di unde-o şi fost , era la plug. Coptilu l-o luat pă om , cu plug, cu boi, cu tata şi l-o pus, ia aşe, în palma lui şi s-o jucat cu el . Il mana pă dejetu lui cel mare-n sus, îl intorce înapoi în podu pălnii apoi îl trimite p-arătător în sus , şi tăt aşe:” Cea Mojar! Hăis Iambor !” Că aşe l-o auzit pa om că-i striga pă boi când ara. Atunci o vinit mă-sa , di unde-o vinit , şi , dacă o văzut cu ce să jocă coptilu, o zderat la el să-l puie jos:

– Lasă-i dragu mamii, unde i-ai găsit că de mâna aistora om pteri noi!

Atâta ştiu ş-am auzât şi io.

Peter Gavris – Gaga

19 ani Tiocu de Sus, 1949

 

URIESU CU FATA-SA

Niste oameni din Igriţie erau acolo su Băbdii. Deasupra băii de piatra să uita în jos , la ei un uriaş ţiind de mana o fătuţă.

– Tata , ce-s aceştia?

– Acestea-s jernii pământului!

– Hai să-i ducem acasă să-i vadă si mama !

I-o luat fata si i-o pus în şurt: omu, plugu, doi boi şi doi coptii. I-o  dus acasa .

– Ni,  mamă, ce-am gasit su Băbdii !

– Ce-s ăstia? o zis mă-sa

– Aiestea îs jernii pământului !

– No ie-i şi  dui , dragu mneu, di unde i-ai luat că aiestia or moşteni pământul !

Peter Paraschiva – Chiva

80 de ani , Tiocul de Sus , 1985