Grupul Folcloric din Comuna Cornesti

Într-o zi frumoasă de vară am oprit prin satul Stoiana întrebând, cine ne-ar putea de informații despre – Grupul Folcloric din Stoiana? – despre care am auzit că pe vremuri era foarte renumit pentru frumoasele cântece pe care le cântau participând la diferite evenimente prin țară: – Cântarea României; Festivalul de Colinde și Obiceiuri de Iarnă, Festivalul Dansului Femeiesc și altele. Sătenii ne-au îndrumat către tanti Iuliana Pop fiind membră a grupului, ne-a povestit despre experiențele și reușitele lor, iar grupul a fost format și condus de către profesorul Rusu Legian și soția sa Maria, pe vremea aceea fiind învătătoare la Școala din localitatea Stoiana, iar d-l Legian , la Școala Generală din Cornești , unde a predat mai multor generații și acesta avea o vorbă „ O țară se înalță prin școală, si învățătura te ajută să devii om”.
Grupul era format din 10-15 persoane, își amintește tanti Iuliana cu drag de acele vremuri când îmbrăcau portul popular și mergeau la cântat, iar în mână ținând cu drag frumoasele poze pe care le-a adunat în timp și suspinând „vai mândru cântam toate”. „ Ne duceam cu copii cu bărbați, cum putem și noi că toate aveam familii, ca ceterași îi avem pe Frații Gânga și Fetche Gherasim, din Cornești, făceam repetiții cum puteam sara, duminica sau în zi de sărbătoare, să știm și să nu ne facem de rușine și înotdeauna luam premiu”.
Am rugat-o să ne cânte măcar un cântec iar unul dintre cântecele pe care le cântau spune așa:
„ Eu mă duc mândră mă duc
În armată nu la plug
Eu mă duc codru rămâne
Plânge lumea după mine.

Vei vedea că nu mai vin
Să ai grije de copii
Urcăte-mândruță-n deal
Și vezi steagu militar.

De li-i vedea aplecat
Să știi mândră c-am scăpat,
De li-i vedea zdrențuit
Să știi mândră c-am murit.

Am murit ca un erou
Pentru -al nostru Tricolor,
La Plevna și la Smârdan
Mulți români sunt mormântați
Luptând pentru țara lor
Și faima românilor.”

Iar la Festivalul dansului femeiesc „Cât îi valea Tiocului, Joc ca la Stoiana nu-i, Zici una să meargă val, și jucăm ca pân’ Ardeal”, atât îș mai aduce aminte și nu ezita să ne spună „Tare mândre și gătate eram”.

Mulțumim tanti Iuiana!